Predică la tânărul bogat   

În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în Cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția Cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii Lui s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință. (Matei 19, 16-26) 

 

Evanghelia de astăzi ne pune în față o pildă care, deși simplă, ascunde o taină adâncă a mântuirii noastre. Este pilda tânărului bogat, un om care a venit la Hristos cu o întrebare esențială pentru noi: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

O întrebare dreaptă, venită dintr-o inimă  care căuta cu sinceritate calea spre Dumnezeu. Întrebarea lui este și întrebarea fiecăruia dintre noi, căci toți purtăm în suflet dorul după viața veșnică.  Domnul Iisus l-a privit cu dragoste și i-a răspuns: „De vrei să intri în viață păzește poruncile.” Tânărul i-a răspuns că le-a păzit pe toate încă din copilărie. Și aici, la acest răspuns, se produce o schimbare în dialog. Domnul nu-l laudă, ci îi arată că mai este un pas de făcut, o treaptă de urcat. „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te vinde-ți averile și dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mă.” Aceste cuvinte l-au întristat pe tânăr. De ce? Pentru că „avea multe avuții”. 
Dragilor acest tânăr nu era un om rău. Era un om respectuos, un model pentru societatea sa. Dar bogăția sa era un zid, o barieră nevăzută între el și Hristos. Nu banii în sine erau problema, ci dragostea de bani, acel atașament care îl impiedică să se dăruiască total lui Dumnezeu. El dorea viața veșnică, dar voia să o aibă fără a renunța la siguranța sa materială. Inima lui era împărțită, iar Hristos ne învață că împărăția  cerurilor nu se dobândește cu inima împărțită. Aici stă lecția fundamentală pentru noi creștinii din zilele noastre. Poate nu avem „ multe avuții” precum tânărul bogat, dar avem cu toții lucruri de care ne-am lipit sufletește: confortul nostru, orgoliul, atașamentele la păcate sau la plăcerile acestei lumi, frica de viitor, chiar și un simplu obiect la care ținem prea mult. Toate acestea pot deveni idoli, ziduri care ne despart de Hristos.

Iubiți credicioși, bogăția nu este rea în sine, dar devine o piedică atunci când inima noastră se lipește de ea. Mântuitorul nu ne cere tuturor să renunțăm la averile noastre. El ne cere altceva: să renunțăm la atașamentul față de ele. Când Domnul a spus „vinde-ți averile”, El a dorit să spună: „desprinde-te de ele”. Fă loc în inima ta pentru Mine! Schimbă-ți investiția!
În loc să investim pe pământ care este trecător, suntem chemați să investim în Cer, acolo unde „nici molia, nici rugina nu le strică, unde hoții nu le fură”. Iar această investiție se face cu fapte bune, cu milostenie, cu iubire față de aproapele nostru. 
Această Evanghelie ne provoacă să ne întrebăm fiecare, cu sinceritate: Ce este acel lucru la care ținem mai mult decât la mântuirea noastră? Ce anume ne împiedică să ne dăruim total lui Hristos? 
Fie că este vorba de o ambiție pătimașă, o lene spirituală, sau dragostea de cele materiale, să avem curajul să-I cerem Domnului ajutorul de a ne desprinde de ele. 
Să nu plecăm triști de la Hristos, ca tânărul bogat, ci să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să răspundem chemării Lui, lăsând la o parte poverile și atașamentele care ne împiedică, pentru a descoperi adevărata bogăție: Împărăția Cerurilor. Amin!

Text compus de teologul Culiță Stresna

31.08.2025